Te rog să nu te hrănești din copilăria mea.
Te las să o privești,
te las să o admiri,
chiar să o iubești,
dar, te rog, nu o atinge.
Te rog, nu te unge cu naivitatea mea.
Las-o să se prefacă,
să se întrebe,
chiar să se lovească.
Te rog, las-o să învețe.
Te rog, nu judeca nedumerirea mea.
Ea se convinge pe sine,
apoi se răzgândește,
se lipește de tine și se dezlipește.
Te rog, nu o socoti nepotrivită.
Te rog, nu-mi nesocoti înțelepciunea.
Încă nu are încredere,
eu o admir și câteodată o condamn,
dar o iubesc, nu o reclam.
Te rog, nu o marginaliza.
by Lize Nabel
photo from aussie55.livejournal.com
upART 
Lasă un comentariu