Încăpățânare artistică

Ca poet știu că încă există o conexiune între noi. O simt și te simt cum bântui prin mine la fel cum mă simt cum bântui prin tine. Ca om obișnuit știu că poate este o iluzie și încerc să mă conving că nu se învârte tot universul în jurul meu, dar când reușesc să-mi... Continuă să citești →

Anunțuri

Respirații adânci

Aș fi vrut să știu să respir în același ritm cu tine... Aș fi vrut să îți spun că și eu tânjesc după acele respirații adânci și ușor înecate de pasiune... Aș fi vrut să nu te gândești la atât de multe lucruri și aș fi vrut să te lași și tu purtat de valul... Continuă să citești →

Cândva știam…

Cândva știam că jocurile de inimi nu-s frumoase. Știam să știu ce vreau și când spun stop, știam că sufletele țipă și mai știam că jocul e periculos. Cândva știam să simt ce simt și alții și să-mi păstrez ardoarea în cocon. Acum din egoismul jocului uitat am reușit să fur, să mint și să... Continuă să citești →

Ar trebui să ne pară rău

Îmi pare rău! Te-am cuprins cu elan și te-am făcut să-mi zâmbești ștrengărește ca și cum ai fi fost un puști naiv. Te-am silit să mă privești și prin priviri ți-am cerut să mă iubești. Ar trebui să-ți pară rău și ție căci m-ai ademenit subtil, atât de subtil încât nu sunt sigură dacă ai... Continuă să citești →

Te-am trezit din rândurile cărții și te-am făcut uman cerându-ți să-ți păstrezi replicile din carte. Te-am lăsat apoi să cutreieri lumea, să te bucuri de libertatea realității, apoi te-am rechemat și te-am rugat să revii în paginile poveștii mele. Te-ai întors altul și ai făcut-o doar să-mi spui adio. Acum trebuie să rescriu povestea căci... Continuă să citești →

Aș putea

Aș putea să-ți spun că te vreau și apoi să te las. Aș putea să-ți spun apoi că nu te vreau și să nu mai plec niciodată. Aș putea să nu-ți spun nimic și să te privesc tăcut din depărtare. Aș putea să-ți spun tot și să te iubesc o eternitate. Aș vrea să nu-ți... Continuă să citești →

Am dansat

În seara aceea am dansat. Iar în pașii noștri legănați am consumat pasiunea nerostită. Ne-am privit adânc și am făcut schimb de ani. Eu am devenit nițel mai bătrâna, iar tu mi-ai luat îndrăzneala tinereții. La sfârșitul dansului eram doi străini - ne schimbaserăm prea mult. by Lize Nabel image from ro.pinterest.com/barbosasilvamar/    

Când timpul alerga

Mai știi cafeaua pe care mi-ai făcut-o într-o dimineață în care timpul alerga? Te-ai uitat la mine cum sorbeam fiecare picătură și m-ai lăsat să plec abia când am terminat și ultimul strop dulce amărui. Mă întreb acum ce era în cafea de tu mă priveai cu atâta dorința, iar eu am plecat zburând gândindu-mă... Continuă să citești →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑