Doi străini

Cred că nu mă așteptam să ne reîntâlnim atât de străini și atât de distanți după atât de mulți ani. Cred că mă așteptam să fim acei prieteni buni care se văd după mult timp, dar care parcă nu s-au despărțit niciodată. Cred că așteptam erupții de sentimente și emoții. Mă pregătisem sufletește pentru un... Continuă să citești →

Am început să ne scriu

Am început să ne scriu după mult prea multe încercări în care niciun cuvânt nu rezona cu istoria noastră. Mi-era teamă că sfârșitul trebuia să fie altul, mi-era teamă că pun punct acolo unde trebuia să fie virgulă, mi-era teamă că renunț când trebuia să continui lupta. Mi-era teamă, dar cuvintele curg acum. Am început... Continuă să citești →

Hiperbolizăm iubirea

În gândurile noastre, tindem să hiperbolizăm iubirea. O îmbrăcăm în flori, în haine de firmă, îi umplem buzunarele cu bani, îi dăm cel mai înalt rang de înțelepciune, o facem înaltă și eventual îi colorăm ochii albaștri, mergem cu ea în vacanțe și apoi adormim plângând întrebându-ne unde este iubirea adevărată... by Lize Nabel image... Continuă să citești →

Prea întuneric…

Era prea întuneric să-mi dau seama dacă erai tu sau dacă era doar imaginația mea vorbitoare. Era prea întuneric și refuzam să-mi deschid ochii să-i las să se obișnuiască cu el. Îmi era frică să-mi întind mâna să te ating. Am preferat să te ascult și să mă conving încă o dată că în acel... Continuă să citești →

Învață-mă să iubesc!

Învață-mă să iubesc! Te rog nu fugi de mine când mă împiedic de primul val de sentimente fără să știu cum să le arat. Învață-mă să iubesc și ai răbdare. Îți promit că nu te va iubi nimeni mai mult decât o voi face eu. by Lize Nabel photo from velvetowlblog.com

Încrederea este recuperabilă?

Mi-e teamă că poți răni orice din mine dacă nu te atingi de încrederea mea. Mi-e teamă că și eu pot să fiu neîndemânatică cu orice din tine dacă îți protejez încrederea. Într-o zi vântul ți-a zgâriat încrederea cu o crenguță, iar eu am fost singurul martor. Zadarnic încerc să-i explic sufletului tău că prezența... Continuă să citești →

Să vin și eu acasă?

Este atâta depărtare între noi: în timp și-n distanță... te-am uitat de atâtea ori... te-am chemat de atâtea ori și te-am respins de la fel de multe ori, însă și acum reușești să trezești în mine monștrii de sentimente prin doar două cuvinte "vin acasă". Și mă lași apoi să răspund la aceeași întrebare banală... Continuă să citești →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑