?

Uneori cred că ceea ce avem noi nu este iubire, ci doar o nevoie ciudată și absurdă de a nu fi singuri. De curând am aflat că suntem oameni și că nu avem nimic deosebit. Suntem la fel ca toți ceilalți- egoiști, orgolioși, pesimiști. Ceea ce odată numeam ,,dragoste", acum e doar un semn de... Continuă să citești →

,,Poate suntem pentru eternitate, asemeni lunii și a soarelui, însă împreună. Poate suntem un ocean fără început și, mai ales, fără sfârșit. Poate vom fi bătrâni, cu sufletele tinere legate strâns cu o iubire fără margini, fără restricții sau încercări. Poate nu există un ,,poate" și, de fapt, suntem în totalitate, iar dragostea noastră este... Continuă să citești →

Prin mine

Te-am iubit cel mai mult într-o zi de primăvară, când cireșii erau virgini, iar sufletul tău era întruchiparea purității. Erai la începutul propriului drum, așa că ai pornit cu dreptul prin mine. Ai mers neobosită pe toate potecile înguste și umede, prin toate pădurile deșarte, căutând, cu o curiozitate nebună și sinceră, miezul omului care... Continuă să citești →

"Ești fericită?", m-a întrebat într-o zi de iunie însorită și coaptă. "Ești fericită când te trezești dimineața și când, între vis și realitate, îți îmbraci sânii moi cu sutienele înflorate, când în drumul spre serviciu sorbi grațioasă cafeaua fără zahăr? Ești fericită când apune soarele, când vezi copiii alergând cu zâmbetele prinse pe tot corpul,... Continuă să citești →

Am vrut de prea multe ori să renunț, Să caut alt început- nemulțumirile m-au îngrădit mereu și am căutat atât de des un motiv mai puternic să lupt... M-am descurajat de prea multe ori și m-am dezamăgit prin simplul fapt că îmi ceream mai mult decât puteam duce. Timpul a fost un puzzle care, adunându-se... Continuă să citești →

Încotro?

"Mă trezisem bătrân tocmai în prima zi a primăverii. Așteptasem în zadar renașterea. Nu înmugurise niciun gând, niciun buchet al inimii nu mi se desfăcuse, iar sufletul rămăsese umed, după zăpezile aspre ale iernii. Așa că am plecat, fără niciun regret. Nu am lăsat în urmă decât astenia, care, an de an, mă chinuia. Și... Continuă să citești →

Despre tine

Am căutat cele mai frumoase și complexe cuvinte pe care le-aș fi putut găsi, pentru că îmi doream să îți scriu. Îmi doream să te fac nemuritor, iar moștenirea mea să fii tu. Îmi doream ca toți oamenii să te cunoască prin mine, să îți vadă ochii sălbatici, îmbobociți în fiecare primăvară, și să te... Continuă să citești →

A te pierde

Într-un timp, dintre toți oamenii, mă pierdusem tocmai pe mine. Mă rătăcisem printre toate sentimentele care mă încercau, printre gândurile atât de multe și grele, încât, fără să realizez, am ajuns Nicăieri. Când eram mică, adulții povesteau în șoaptă despre oameni care se pierduseră, însă nimeni nu voia să creadă. Le era teamă... Și, în... Continuă să citești →

Te-am iubit pentru că așa învățasem. Te-am iubit pentru că nu știam altfel. Am rămas aceeași, indiferent cât de otrăvitoare ajunsese iubirea noastră, indiferent de lucrurile care, de-a lungul anilor, ne-au îndepărtat și separat. Te-am iubit atunci când meritai și te-am iubit și mai mult atunci când ai uitat cum trebuia făcut. Însă, orice lucru,... Continuă să citești →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑