Egalitate…

Apreciem bărbații pentru că uneori spală vasele, pentru că uneori fac mâncare, pentru că uneori fac curățenie, pentru că uneori fac lucruri "de femeie". Îi apreciem și le mulțumim pentru ajutor în speranța că se vor repeta gesturile. Când ne alegem bărbații, în criteriile noastre de femei moderne există și disponibilitatea lor de a ne... Continuă să citești →

Reclame

Obișnuința apărării

Aș spune că ne obișnuim atât de mult cu greutățile, cu răul și cu urâtul încât, atunci când nu mai există și ajungem să fim înconjurați de bun și frumos, rămânem în poziție de apărare, agitați așteptând să fim atacați de undeva. by Lize Nabel artwork by Alex Hall

Era acolo

Era acolo... Era acolo pentru genunchi juliți, pentru sufletele rănite, pentru nedreptăți, pentru copii mici și copii mari, pentru probleme de sănătate și pentru sarcini de serviciu. Era acolo pentru familie, prieteni și uneori pentru oameni rătăciți. Era acolo pentru toți, dar pentru ea nu era nimeni acolo, căci ea trebuia să fie mereu altundeva... Continuă să citești →

Am obosit

Am obosit... Am obosit să văd cum fiecare are o soluție, dar nimeni nu o aplică. Am obosit să aud că fiecare are o opinie, dar nimeni nu o ascultă pe a celuilalt. Am obosit să primesc sfaturi pe care cel care le dă nu le aplică. Am obosit să găsesc scuze superiorității lipsite de... Continuă să citești →

Ne despărțim

Constant trec prin mai multe despărțiri. Despărțirea de mine, de prieteni, de iubiți pe care i-am iubit, de iubiți pe care nu i-am iubit, de imaginație, de idei, de personaje din cărți, de oameni pe care îi apreciez, de oameni pe care nu i-am apreciat niciodată, de haine, de cuvinte, de tot și de toate.... Continuă să citești →

Îmi pare atât de trist

Îmi pare atât de trist când din vina unui sistem de valori, de idei, de filozofii de viață prea sigur și prea bine păzit judecăm totul fără a încerca să înțelegem profund. Îmi pare atât de trist când ne considerăm prea bătrâni sau îi considerăm pe alții prea învechiți și ne închidem în propria gândire... Continuă să citești →

Vorbim mult

Mă întreb uneori de ce ne este atât de greu să vorbim despre lucrurile care contează. Vorbim mult. Vorbim despre vreme, despre mâncare, despre oameni, despre întâmplări banale, uneori despre principii, idei, valori. Vorbim mult și credem că începem să ne cunoaștem, însă nu vorbim despre ceea ce contează pentru noi, nu ne povestim copilăria... Continuă să citești →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑