Vreau să nu ne cunoaștem,
vreau să adorm în brațele tale
și să simt eternitatea fără sunet,
să mă simt întreg.
Vreau să ne uităm la televizor
ca și cum ar fi trecut ani de când ne iubim,
să plănuim ca și cum ar fi trecut anotimpuri,
să ne batem cu perne, să ne recuperăm copilăria neîntâlnirii,
apoi să ne imaginăm că pernele sunt cei mici.
Vreau să ne sărutăm la fel ca în așteptarea nopții primordiale,
să râdem cu nepoții de alarma primului opt.
Vreau să uit drumul
și să-ți dau bluza înapoi,
să o îmbrăcăm amândoi
și să ne amintim de anii
ce au fost doar zile
ce își numărau degetele unei mâini.
by Lize Nabel
image from culturacolectiva.com
Lasă un comentariu