Despre răzbunare

Se zice că răzbunarea este arma prostului, dar se pare că, oricât de mult ne-am chinui să ne abținem, până la urmă, într-un mod mai diplomat sau nu, tot ne surprindem încercând să echilibrăm balanța către ceea ce credem noi că înseamnă dreptate. by Lize Nabel artwork by Joan Velasco

Am început să ne scriu

Am început să ne scriu după mult prea multe încercări în care niciun cuvânt nu rezona cu istoria noastră. Mi-era teamă că sfârșitul trebuia să fie altul, mi-era teamă că pun punct acolo unde trebuia să fie virgulă, mi-era teamă că renunț când trebuia să continui lupta. Mi-era teamă, dar cuvintele curg acum. Am început... Continuă să citești →

,,Poate suntem pentru eternitate, asemeni lunii și a soarelui, însă împreună. Poate suntem un ocean fără început și, mai ales, fără sfârșit. Poate vom fi bătrâni, cu sufletele tinere legate strâns cu o iubire fără margini, fără restricții sau încercări. Poate nu există un ,,poate" și, de fapt, suntem în totalitate, iar dragostea noastră este... Continuă să citești →

Prin mine

Te-am iubit cel mai mult într-o zi de primăvară, când cireșii erau virgini, iar sufletul tău era întruchiparea purității. Erai la începutul propriului drum, așa că ai pornit cu dreptul prin mine. Ai mers neobosită pe toate potecile înguste și umede, prin toate pădurile deșarte, căutând, cu o curiozitate nebună și sinceră, miezul omului care... Continuă să citești →

De ce te-ai schimbat?

- Te-ai schimbat. De ce te-ai schimbat? - Mi-am schimbat ochelarii. Am crescut și nu îmi mai erau buni. - Ți-ai schimbat ochelarii?!? - Da. Mi-au deschis ochii. Ochelarii vechi încă aveau o folie de protecție pe ei. - Ce folie? Ce tot vorbești acolo? - Era o folie roz. by Lize Nabel image from... Continuă să citești →

Ce pot eu și ce putem noi

Poate este un exemplu prea extrem, dar întotdeauna m-am întrebat de ce oamenii din jurul lui Hitler nu l-au atenționat când a început să ia decizii atât de grotești. Cel puțin un om din anturajul lui și-a dat seama că ceea ce se întâmplă duce spre o direcție greșită. De ce nu a zis nimic?... Continuă să citești →

"Ești fericită?", m-a întrebat într-o zi de iunie însorită și coaptă. "Ești fericită când te trezești dimineața și când, între vis și realitate, îți îmbraci sânii moi cu sutienele înflorate, când în drumul spre serviciu sorbi grațioasă cafeaua fără zahăr? Ești fericită când apune soarele, când vezi copiii alergând cu zâmbetele prinse pe tot corpul,... Continuă să citești →

Diversitate

De ce ne vrem/vor atât de uniformi, atât de aliniați la anumite standarde rigide, atât de perfect încadrați în ce trebuie să știm, cum trebuie să fim, cum trebuie să arătăm când cea mai mare calitate a omenirii este diversitatea? Oare dacă ne-am accepta și aprecia diferențele unii altora ne-am da seama cât de extraordinari... Continuă să citești →

Am vrut de prea multe ori să renunț, Să caut alt început- nemulțumirile m-au îngrădit mereu și am căutat atât de des un motiv mai puternic să lupt... M-am descurajat de prea multe ori și m-am dezamăgit prin simplul fapt că îmi ceream mai mult decât puteam duce. Timpul a fost un puzzle care, adunându-se... Continuă să citești →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑