Stelele ce nu apun

Cât de tare te bucură o amintire? Când cazi, asemeni unei stele blânde şi strălucitoare, prin Universul tău, ce îți stârnește cel mai puternic zâmbet, cea mai intensă speranță, cel mai mare vis?

Poate mirosul căldurii dat de soba bunicilor, poate clătitele mamei, iertarea pe care i-o furai tatălui în cele din urmă sau poate doar amintirea ta, aflat pe cel mai înalt pisc al bunătății şi al inocenței?
Când aluneci uşor pe cer, îți amintești cu regret sau mândrie cine ai fost? Îți păstrezi vii trandafirii care te-au urcat pe soclu până ai ajuns unde ești astăzi?
Şi să nu uiți, în timp ce vei coborî spre realitate, că anii se încăpățânează şi trec grăbiți, aruncându-ți-se în spate.

Depinde de tine dacă vor fi o povară sau dacă drumul alături de ei va fi o călătorie.

by Meta

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: