Plângi, draga mea!

Ai plâns ieri,

ai plâns azi, plângi de ceva vreme.

A uitat să-ți atingă vârful nasului

cu buzele sale catifelate.

A uitat să-ți stingă cuvintele

atingându-ți pielea fină.

A uitat să-ți iubească pântecul,

să-ți sărute ochii privind prin ei

în ochii copiilor voștri.

A uitat să-ți numere degetele

lăsându-ți amprentele să umble dezbrăcate.

Tu plângi…

plângi căci ai uitat să-i vezi iubirea,

ai obosit să-ți aperi sufletul.

Plângi…

plângi, draga mea

și învață alfabetul muților.

Învață-l și spunei surdului că-l iubești,

căci el voia să-ți spună, dar a uitat,

iar tu plângi din nou.

by Lize Nabel

image from radioeco.it

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: