Ploua la fel ca astăzi în ziua în care ai plecat. Ți-ai luat toată dragostea și, fără să lași măcar un cuvânt de rămas-bun, ai dispărut.

Îmi amintesc cât de zgomotoase mi-au fost lacrimile și câtă neliniște ai stârnit în mine… Era o furtună de proporții imense în sufletul meu și m-ai lăsat fără umbrelă.

Te-am așteptat zi de zi cu o cafea caldă și dulce, în cana ta preferată, sperând că te vei întoarce. Am dormit pe jumătatea mea de pat sperând că te vei întoarce. Nu am mai plecat din casă… sperând că te vei întoarce.

Însă doar ploaia s-a întors. Tu, nu.

by Meta

Image by http://www.postris.com

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: