Cine mă așteaptă? Au trecut anii prea grăbiți, fără să întrebe dacă pot ține pasul sau dacă sunt de acord. Oamenii au venit și au plecat, lăsând goluri imense. Casa, la fel ca sufletul, e pustie.

De cine mi-e dor? Singurătatea nu se mai resimte ca înainte. Liniștea nu mai țipă, sufletul nu se mai plânge. Cafeaua fierbinte mă așteaptă, ascultătoarea, pe măsuța de pe balcon.

Fumez mult în ultimul timp.

by Meta

image by http://www.aquieterstorm.tumblr.com

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: