Din degetele-mi lungi se scurgea noroiul

Mi-ai întins mâna

și mi-ai zis: „vino!”

O lumină alb murdară,

un rai într-o voce de om,

o amprentă de palmă

pe sticla unui ochi.

Am întins mâna

și am zis: „vin!”

Din degetele-mi lungi se scurgea noroiul,

mă transformam în lut,

cu cât mai aproape

cu atât mai senil.

Nu mai aveam o mână,

dar mă simțeam un nou-născut.

Mi-a dat mâna lui,

a prins-o cu rășina unui suflet

și mi-a zis: „așteaptă!”

 

by Lize Nabel

image by Noel Badges Pugh

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: