O jumătate de mine în brațele tale

Oare e de ajuns să-ți dorești ca să primești?

Azi ți-am decupat sufletul.

Era atât de mic…

am rugat soarele să-l încălzească,

apoi l-am luat în mâini.

Am strigat mării să-mi dea ochii ei,

i-am sărutat și ți i-am dăruit.

Am luat un fir de nisip,

l-am mângâiat și l-am lipit printr-un gând.

Am cerut munților o stâncă,

ți-am modelat mâinile,

apoi le-am lăsat să fie udate de lacrimile pașilor mei.

Am cântat unui fir de iarbă

și l-am transformat în trup.

Te-am privit într-un ciudat obișnuit,

ți-am întins brațele,

m-am cuibărit la pieptul tău

și te-am privit cu ochi de copil

de parcă eu eram cel care nu avea viață,

iar tu puteai să-mi dai din neînsuflețirea ta eternitatea.

 

by Lize Nabel

Assembled figurine by Garret Kane, image from thisiscolossal.com

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: