Remiză

Prea liniște, prea multă căldură pentru același joc vechi în care muți nebunul și regina înainte de a cincea mișcare greșită. Finalul era ales dinainte, doar pașii trebuiau să nu crape zăpada.

Distanța se micșora din ce în ce mai mult, magnetismul devenea din ce în ce mai puternic, însă pasul era ezitant. Fiecare juca în apărare. Unul știa că moartea regelui văduvește regina, iar celălalt îmbrățișase o strategie locală.

Dincolo de limita tablei cu pătrate atacul începuse. Era aproape de mat când în camera rece și-au sărutat obrajii speriați de conștiința circumstanței. Apa uitată pe foc își dădea clocotele afară. „Ești bine?” era o întrebare care nu știa cui i se adresează, era asigurarea stranie a morții jocului care abia începuse.

Se bucura de imaginația lui, știa că amândoi puteau ține șahul până la sfârșitul zilei și puteau rămâne la remiză. Le fuseseră dor de nesiguranță, de insecuritatea misterului, de luciferul îndrăznelii, iar acum stăteau pe marginea prăpastiei. Își zâmbeau sperând că remiza era îndeajuns pentru amândoi.

by Lize Nabel

image from theamericanlegacy.tumblr.com

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: