Timp circular

Am împins cu picioarele din toată puterea. Am dat cu pumnii, am intrat în fiecare perete și mi-am simțit plămânii cum vor să respire. Am urlat mut și mi-am simțit ecoul cum mă sugrumă. Mi-am încolăcit picioarele cu funia elastica și am sărit cu capul înainte.

Am rămas suspendat o secundă, mi-am pierdut ecoul, iar gura mea a scuipat libertate într-un sunet strident! Am deschis ochii și mi-am voalat pupilele. Apoi m-au încolăcit ca pe un „virme de pământ”, am aflat mai târziu că asta urma să devin. Am auzit căldura, inima și neputința. Mi-am simțit durerea în fiecare celulă și am vrut să o sfașii cu dinții, dar apoi am uitat-o. Am alergat mândria, mi-am spionat clipirea, am definit invidia egoistă și manipularea, am simțit iubirea, am plimbat fericirea, am dezlegat timpul, am numărat semințele, am udat vlăstarii și m-am trezit din nou.

Eram legat în punctul de plutire și nu mai aveam în ce da cu picioarele. Simțeam cum mă înec de aer, zăcând cu pământul. Mi-am pierdut elasticitatea. Tot mai multe celule din mine urlau, iar eu mergeam târât de mizerii. Am împietrit și nu mai am pumni, nu mai am picioare, nici nu mai știu tăcerea. Mă văd doar punct de aterizare și de acest pământ mă simt legat cu rădăcini-eliberare.

 

by Lize Nabel

image from pinterest.com

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: