Autoportret

Uneori stau prinsă de valul fericirii efemere,

fericire definită ca un zâmbet;

alteori îmi uit universul în pat, învelit,

căci mi-e frică să nu răcească.

Mă duc în universul lor

și mă lovesc de pragul de sus,

au! M-am lovit din nou!

Uneori uit să uit și mă sfiesc să iert,

uneori mă plictisesc.

Nu mă judeca!

Uneori învăț să plâng,

alteori trăiesc doar să zâmbesc.

by Lize Nabel

image from immeganmaria.tumblr.com

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: