În abis după copilărie

Astăzi

mi-aș întinde mâinile să mă iei în brațe,

dar mi-e frică,

mi-e frică de un gând,

de ,,poate mâine”.

Astăzi

mi-e frică de clapele pianului,

aș prefera muzicuța veche.

Aș vrea să mă simt copil,

să-mi simt inocența iertată de voi,

să vă maturizați și să-mi dați mie copilăria voastră,

să vă înecați în valurile ironiei voastre,

să mă lăsați să-mi plimb jucăuș mingea sufletului

și să vă uitați la mine cu zâmbetul drăgălaș.

Atunci,

aș ști că dacă mi-aș întinde mâinile

nu ți-aș simți doar brațele calde,

ci și buzele tandre pe frunte.

 

by Lize Nabel

photo by Sally Mann

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: