Am rămas stearpă

M-am uitat în oglindă

Și mi-ai dat seama că mi-am dat până și ultima sămânță

pe un strop insignifiant de cunoștințe.

M-au mâncat de vie fricile unei unde haine

care încerca să mă convingă să o las să treaca prin mine.

Am uitat să cred și m-am luptat de prea multe ori cu tine.

Am scos toate armele și mi-am lăsat ultimul strop nemângâiat.

M-ai prins,

m-ai ținut în cușca propriilor mei demoni.

M-am lăudat cu echilibrul meu și am ajuns să văd doar sfoara,

mă obligi să te resping cu fiecare colț din mine

și taci cuvinte știind că nici măcar nu ai nevoie de ele.

Am rămas stearpă.

Mi-am uitat stropul nemângâiat.

M-am revoltat și am uitat viața.

Mă predau, criminal, și nu vă cer moarte:

vă cer doar o cușcă departe de razboi,

vă cer liniște

și nu vă temeți,

mi-am omorât fiecare sămânță,

iar goliciunea nu va fi in flancul meu.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: